Sunt

Sunt un om obisnuit.

Sunt un om obisnuit, doresc ce doresc oamenii obisnuiti, mi-e frica de ce le e frica oamenilor obisnuiti.

Sunt un om obisnuit, vreau sa te tin de mana, vreau ca clipa sa dureze o vesnicie.

Sunt un om obisnuit, vreau sa vad ce e dupa orizont, sa simt vantul cum imi bate in fatza iar vantul sa nu fie nici prea cald nici prea rece.

Sunt un om obisnuit, vreau sa am multe, vreau sa muncesc putin, vreau un Logan care sa il umplu cu prieteni si rucsaci si sa mergem la munte.

Sunt un om obisnuit, vreau sa te cunosc, dar nu vreau sa ma bati la cap cu grijile tale, vreau sa ma asculti, sa fi de acord cu ce zic, fara a parea ca ma aprobi doar ca sunt eu. In schimb tu sa nu ma plictisesti prea mult dar nici cu altii sa nu vorbesti ca o sa ma simt neglijat.

Sunt un om obisnuit, vreau sa fiu remarcat oriunde merg, sa am putere, sa fiu ascultat fara a avea vreo responsabilitate in plus.

Sunt un om obisnuit, vreau un foc de tabara, vreau sa cant, vreau sa adorm sub stele.

Sunt un om obisnuit, vreau sa fi doar a mea dar cand ma plictisesc de tine sa te arunc si sa nu mai imi pese. Vreau sa impartim o soarta dar eu sa decid pana cand.

Sunt un om obisnuit , vreau sa nu ma doara capul dupa bere si sa nu ma doara inima dupa tine.

Sunt un om obisnuit, vreau sa fiu un erou fara sacrificii, vreau sa conduc o sarja de cavalerie dar gloantele sa ma ocoleasca. Sa cuceresc o lume, iar lumea sa ma adore.

Sunt un om obisnuit, am pe masa seminte si cola, sub masa praf si patul e nefacut.

Sunt un om obisnuit, vreau sa fiu cu tine fara a fi refuzat, sa nu am grija zilei de maine sau regretul zilei de ieri.

Sunt un om obisnuit, critic la altii ce admir la mine, si ma astept ca si ceilalti sa faca la fel.

Sunt un om obisnuit, sunt egoist si arogant, meschin si cinic.

Nu sunt un om obisnuit, orice m-ar darama ma ridic la loc.

Nu sunt un om obisnuit, pot sa imi dau viata pentru tine, nu cunosc frica, nu cunosc durerea cand stiu ca scopul merita.

Nu sunt un om obisnuit, pot sa imi infrang mandria si sa accept injurii, pot sa ma tarasc in noroi, si pot sa asta si cand stiu ca tot ce am facut se va uita.

Nu sunt un om obisnuit, am o inima mica si neagra care nu bate decat pentru tine azi. Maine va bate doar pentru altcineva.

Nu sunt un om obisnuit, sunt un Soare si privirea mea arde. Gresesti cand spui ca sunt Soarele tau, nu voi fi tot timpul al tau.

Nu sunt un om obisnuit, pot sa vad viitorul, pot sa vad suferinta si pot sa o aleg.

Nu sunt un om obisnuit, pot alege sa nu simt frica, pot alege sa te iubesc, pot alege sa te uit.

Nu sunt un om obisnuit pentru ca mi-e sila de oamenii obisnuiti, imi e sila de mine cand sunt obisnuit.

Nu sunt un om obisnuit.

Eroul

Menirea unui erou este sa ii salveze pe toti in afara de el. Nu am fost niciodata eroul viselor mele deoarece de fiecare data m-am salvat doar pe mine. Sau poate doar astept momentul acela , moartea glorioasa care sa spele toate viciile, toate compromisurile. Dar nu este asta lasitate? Sa speri sa faci totul uitat printr-un singur gest? Sa traiesti cu erorile tale, iata adevarata proba. Pana la urma suntem atat de singuri in fata destinului. Si atunci mai conteaza pe cine ai salvat?

Inca o data, mai trage o data, o ultima data.

Viata e un targ. Poti sa dai tot ce ai si sa nu primesti nimic, poti sa nu dai nimic si sa primesti totul. Dar daca viata e doar inca o tranzactie, nu ar fi pacat ca si la asta sa trisezi? Nu ar fi pacat ca la singurul examen sa copiezi?

Punand in balanta am dat cam tot la fel cat am primit. Problema e ca nu am dat la cei de la care am primit si nu am primit de la cei la care am dat. Balanta sta nemiscata dar e stropita de sange. Balanta e corecta dar ti-e scarba sa o atingi.

Eroul salveaza pe toti in afara de el. Si totusi chiar si eroul alege pe cine sa salveze ca sa nu ramana un anonim. Pleaca de aici erou arogant, erou ipocrit. Nu esti cu nimic mai bun decat cel de langa tine. Ai doar alti demoni care incerci  sa ii domolesti. Mai bine du-te si bea o bere, cei pe care incerci sa ii salvezi nu au nevoie de tine. Si ei sunt singuri in fata demonilor lor. Le iei suferinta. Dar suferinta lor ramane la fel. Recunoaste asta erou decazut.

off to find the hero of the day….we don`t need another hero.

Prea multi eroi. Prea putini oameni.

Java Persitence Api si mostenirea

Intr-un stateless session bean aveam treceam un obiect in starea managed cu em.persist(o). Problema era ca dupa acea o.getId era null. Am incercat cu em.refresh(o). Eroare. Am incercat cu em.flush() si em.refresh(o). Fara eroare dar tot null. In baza de date aparea cu id.

(Foloseam generarea automata de id de catre baza de date)

Am crezut ca e din cauza JTA asa ca printr-o metoda il introduceam in baza de date si cu alta metoda il cautam dupa alta proprieteate decat id. Ghici ce? Id ul obiectului gasit era tot null.

Pana la urma problema era din cauza ca obiectul meu mostenea alt obiect. Tot ceea ce trebuia sa fac era sa sterg campul Id din obiectul care mostenea. Dupa acea a mers perfect cu em.flush() urmat de em.refresh(o). Atasez codul :

Obiectul mostenit:

@Entity(name=”Party”)
@Table(name = “party”)
@Inheritance(strategy=InheritanceType.SINGLE_TABLE)
@DiscriminatorColumn(name=”DISC”,
discriminatorType=DiscriminatorType.STRING)
@DiscriminatorValue(”PARTY”)
public class Party implements Serializable {
private static final long serialVersionUID = 1L;
@Id
@GeneratedValue(strategy = GenerationType.IDENTITY)
private Long id;

…..}

Obiectul care mosteneste:

@Entity
@DiscriminatorValue(”PERSON”)
public class Person extends Party implements Serializable {
private static final long serialVersionUID = 1L;
private String surName;

….

}

deci nu mai are campul Id.

si acum Session Bean:

Person  p=new Person();
p.setAge(12);

em.persist(p);

em.flush();
em.refresh(p);
return p.getId().toString();

}

Si merge

Revenind la nefericire

Nu am citit articolul acesta inainte sa public “Nefericirea secolului 21″. Aparent erau doar criticile mele la adresa unei persoane care nu prea se bazau pe nimic. Iata insa ca nu sunt singurul care a ajuns la concluziile astea.

Citeste!

Daca ideile mele se bazau doar pe observatii personale, aici gasiti niste studii mai “stiintifice”

“There is only a modest connection between wealth and happiness. The rich don’t have a monopoly on happiness. In fact, people who focus on the accumulation of wealth are more likely to be unhappy.

In the Australian context, this is supported by a study Why Australians Will Never Be Prosperous released last July. The study found 21 per cent of surveyed individuals in the lowest income group (up to $25,000) indicated that they were totally satisfied with life, whereas only 13 per cent of individuals in the highest income group ($100,001-plus) stated that they were totally satisfied.”

“It is not surprising that in a recent US Time magazine poll, money ranked a lowly 14th to the question, “What are your major sources of happiness?” According to the poll, happiness increased as income rose to $US50,000 ($A66,000) a year. (The average annual income in the US is about $US43,000). But after that, money didn’t have a significant effect on happiness.”

“So if money doesn’t do the trick, what should we be aspiring to? The things that are conducive to happiness are fit and healthy bodies, realistic goals, self-esteem, optimism, an outgoing personality, a sense of control, close relationships, challenging work and active leisure, punctuated by adequate rest and a faith that entails communal support, purpose and acceptance.”

Ca sa rezumam fericirea depinde de bani (normal) dar nu linear. Mai mult de la un nivel se satureaza iar o crestere de 10% salariului nu mai creste fericirea cu 10% , nici cu 5%.

Nefericirea secolului 21

Acum cateva zile am discutat cu un prieten teribil de suparat ca din cauza summit ului trebuie sa mearga si el ca tot omul cu mijloacele de transport in comun. Ce m-a determinat sa scriu aceste randuri a fost patima, dimensiunea tragediei lui personale in care se transformase aceasta minora problema. Era la fel de indarjit pe soarta ca un pescar care nu prinsese nimic si toata familia lui urma sa faca foamea. Ca un soldat care isi pierduse cel mai bun prieten in lupta. Atunci mi-am dat seama ca nefericirea este singurul lucru cu un nivel constant in diversitatea vietilor noastre. Daca nu ai ce manca esti nefericit. Daca ai ce manca dar nu iti place ce mananci esti la fel de nefericit. Daca mancarea e ok dar nu iti place localul esti la fel de nefericit.

Si atunci ma intreb pentru ce atata risipa de resurse? Daca cel mai bogat om se supara la fel de mult ca are o cusatura airea la Rolls Royce ca cel mai sarac om care nu mananca nici saptamana asta inseamna ca undeva , ceva e foarte gresit. Ca paradigma noastra este atat incompleta cat si contradictorie. Ce este un om fericit pana una alta? Imi amintesc o poveste cu un rege care suferea de o boala si era vindecat daca purta camasa unui om fericit. Se duce la generalul sau, acela ii spune ca are atatea griji cu organizarea incat numai fericit nu e. Se duce la cel mai bogat om, acela ii spune ca nici noaptea nu doarme cu gandul la afacerile sale deci nu e fericit. Cand regele ajunge la disperare vede un sarman pescar care canta fara griji. Il intreaba daca e fericit, acela spune ca da, ca tocmai a prins destul peste pentru familia lui. Atunci ii cere camasa. Dar pescarul era sarac si nu avea camasa.

A nu se intelege ca vad in saracie vreun model. Nici pe departe. Ce spun eu este ca bogatia materiala nu inseamna nimic fara o bogatie spirituala. Educatie , cultura , sanatate, acestea ar trebui sa fie valorile absolute. Si aici suntem pe drumul cel bun , oricine ce ar zice. Niciodata in istoria omenirii omul de rand nu a avut asemenea acces la educatie, cultura si sanatate. In Romania interbelica pe care noi o idealizam uitandu-ne la varfurile culturii, trecem peste amanuntul ca analfabetismul era larg raspandit. Deci in general , la nivel macro lucrurile merg cat de cat bine. (Daca nu ne uitam la Africa).

Eu insa ma refer la nivelul personal. Vad oameni care se angajeaza din timpul facultatii, nu ca nu au ce manca, nu ca nu au unde sta, nu ca nu le place sa invete, nici macar ca vor o aventura care nu si-o permit. Nu vor sa mearga pe Everest sau sa mearga in vacanta in Caraibe. Nu. Se angajeaza pentru ca vor masina. Ca a avea masina este un semn al prosperitatii. Muncesc 8 ore , din salariu platesc rata la masina si petrec 2-4 ore in traficul infernal din Bucuresti reusind sa isi distruga sanatatea atat prin nervii la volan cat si prin faptul ca nu mai fac miscare.

Romania a copiat repede unele modele sclipitoare ale succesului din Occident dar a uitat de altele, mai subtile.  Cum ar fi sportul.Nu vorbesc de sportul de performanta, care distruge sanatatea ci vorbesc de iesitul la munte in fiecare sfarsit de saptamana sau orice altceva.   E mai  bine sa iti plimbi burta grasa prin Bucuresti sau sa mergi la ski? A face sport, a avea o cultura vasta este semnul civilizatiei.

Este alegerea ta pana la urma, dar dupa aia nu te plange ca esti nefericit.

JavaMail JDNI pentru masochisti

De curand m-am jucat putin cu JavaMail si am vrut sa ma bucur de toate facilitatile oferite de Netbeans. Adica click dreapta, send mail si iti facea el resource injection pentru resursa JavaMail care ai definito in serverul GlassFish. Toate bune si frumoase vorba unui prieten dar poate vrei sa te folosesti de serverul de mail Gmail si trebuie sa folosesti SSL si portul 465. Nimic rau, mai bagi niste propietati in resursa. Propietati luate din JavaMail API. Toate bune si frumoase dar aici se taie firul :))

Pentru ca niste oameni ciudat-intentionati au schimbat putin sintaxa. Adica pentru orice propietate de tip mail.* trebuie sa scrii mail-* . Exemplu:

mail-smtp.port 465

mail-smtp.auth true

mail-smtp.socketFactory.class javax.net.ssl.SSLSocketFactory

mail-smtp.starttls.enable true

Nu mentionez cat am cautat micul asta “bug” de proiectare.

Despre Cuplu si alti Monstri Moderni

In cele ce urmeaza vom detalia pentru uzul cititorilor faimoasa si mult aplicata “Doctrina a Iesitului in Cuplu”

Exista in viata fiecaruia un moment cand intervine cineva special care schimba totul. In acest moment se formeaza unitatea de baza a societatii, actor important socio-economic, Cuplul. Daca cumva sunteti la inceput, trebuie sa aflati cat mai repede simplele reguli nescrise.

Uitati toti ce stiati despre iesitul afara cu prietenii. Nu se mai aplica. Niciodata , dar absolut niciodata nu mai este permis sa iesiti cu prieteni buni de altfel dar care nu sunt si ei parte a unui Cuplu. Nu va lasati tentati de ideea gresita ca v-ati putea distra impreuna. NU! Chiar daca prietenii par ca se simt bine ei ascund defapt invidie. Cand componentii Cuplului se giugiulec (si o fac regulat la intervale de 4:35 minute, cu o marja de eroare de 5% ) ceilalti se simt prost. Pentru ca ei nu au cu cine sa se giugiuleasca. Daca in momentul acela ei zambesc sau isi beau berea o fac doar sa ascunda stanjeneala lor. Deci asta e prima regula : NU MAI IESITI CU BURLACI!

Si atunci cu cine sa iesiti? Raspunsul evident este DOAR CU ALTE CUPLURI! Si aici intervin alte reguli nescrise. Ei vor vorbi intre ei despre ale lor. Ale lor sunt : masini, credite,  fotbal (fara femei , exclus!). Ele vor vorbi intre ele despre ale lor. Ale lor sunt : haine, barfe in limita political correctness, credite. Pot exista si subiecte comune: meteo, experiente comune (comune celor doua cupluri, nu ai voie sa mentionezi o povestire haioasa in care nu au participat toti de fata. E urat si nu se face). Discutiile vor fi intrerupte la intervale de 4:53 minute cu o marja de eroare de 5% cand Cuplurile se vor giugiuli. (Aceasta activitate se practica NUMAI intre componentii aceluisi cuplu). De obicei se vor gasi exact cate doua cupluri din cauza raspandirii geografice limitate a acestor fanatici doctrinari.

AVANTAJE:

intr-un mediu atat de controlat scaparile de la conduita sunt descurajate. Nu poti sa flirtezi cu altcineva de la masa deoarece in orice moment ceilalti doi de la masa se vor uita urat la tine.

Doua Cupluri = 4 oameni care intra perfect si economic intr-o masina cu care se pot face Excursii In Cupluri. Aceste Excursii se supun acelorasi reguli ca Iesirile aducand in plus un important element cultural. Vor putea fi vizitate locuri cu plastic ieftin dar colorat si se pot face poze cu pitici de gradina. Excursiile la munte sunt acceptate doar in cazul in care nu implica o deplasare mai mare de 14 metri de la locul unde se parcheaza masina, conditiile de cazare sunt de 4 stele si masculii pot face gratar si juca fotbal. Femelele pot taia carnea si salata.

DEZAVANTAJE:

“Ele” nu se plac. Niciodata. “Ea 1″ are fitze, iar “ea 2″ are haina de blana. Bineinteles acest lucru minor nu afecteaza cu nimic dinamica Cuplurilor.

Daca urmati cu grija aceste reguli garantat veti ajunge niste oameni tristi profund separati de umanitate. Eu zic sa nu le urmati.

suntem daci deci avem dacii

(discutie in pauza de tinichigit, vaselina included)

Vas: ingerasu moare si invie la un ritm alarmant
Vas: azi
Vas: planetara aparent navea nimic
Vas: practic avea surubu dus si juca
Vas: si am skimbato
Vas: deci ingerasu 1-0
Vas: nu era spart motoru curgea pe la pompa de apa 2-0
Vas: am inspectat pompa de apa care curgea ca nu era un surub stans bine 3-0
Vas: am incecat sa strangem surubu dar sa rupt in motor 3-5
Vas: sa rupt dupaia si alt surub tot in motor 3-7
Vas: am dat cu ciocanu pana a iesit pompa 4-7
Vas: am scos suruburile din motor (resturile de fapt) 6-7
Vas: suruburile la scoatere au deformat locasu lor 6-8
Vas: locasu se poate face la loc cu un tarod 7-8
Vas: scoru e strans

produse expirate moral

Am citit de curand un articol intr-un ziar central care demasca pe cei care au adus pupincurismul pe cele mai inalte culmi, ei bine da , acei dintre noi care inainte de 89 i-au dedicat ample osanale dictatorulu cu d mic. O lectura destul de amara dar si una care ridica unele intrebari.

Sunteti de acord ca cei care au scris mizeriile alea elogiatoare ar trebui sa primeasca o palma morala si priviti urat? Da? OK. Acum hai sa ne uitam putin si in jurul nostru. Cei care fac reclame nerealiste, avocatii care isi scot basma curata clientii hoti, corupti sau criminali sunt cu ceva mai buni? Nu e tot deformarea realitatii? Nu e tot prostitutie intelectuala?

Ba as zice ca sunt chiar mai rau. Textul : “Semnificatia teatrului politic conduce, evident, spre relevarea prometeismului social: teatrul politic nu deformeaza realitatea, ci, in spiritul filozofiei marxiste, tinde sa o revolutioneze prin activitatea omului social” cel mult iti da o durere de cap si te face sa te duci la rubrica sportiva. Dar daca tu vezi reclama la o masina super sigura , o cumperi, si ti se duce directia asistata pe serpentine? (caz real). Daca iti iei o masina cu garantie fara numar si ti se arde ambreiaju in mai putin de 10.000 de km si trebuie sa cumperi tu piesa si reparatia ca e CONSUMABIL? (caz real).

Acei oameni pupau pentru a se urca mai repede in societate. Un narav foarte scarbos pentru ca asa anulezi competitia adevarata, meritocratia deoarece se inalta nu cei care merita ci cei care au limba mai calda. Intrebare: s-a skimbat ceva? Ah, ca lingi sefu, si nu presedintele. Ca duci profesorul cu masina pana acasa ca sa fie mai uman la corectare. Ca ai fusta scurta si te apleci sa culegi ceva de pe jos cand trece managerul. Cu ce sunt mai pure moral toate astea? Acum ai o sansa sa te ridici doar prin munca si inteligenta (cu cateva ordine mai mica decat daca ai linge dar EXISTA). Inainte nu o aveai. Asta nu ii face pe lingatorii contemporani mai scarbosi?

Ce e mai trist e ca niciodata dar niciodata nu o sa fie dat in judecata cel care a facut reclama. Si pot sa va garantez ca numele lui nu va apare in vreun “Manual de osanale”.

Politehnistul

La inceput a fost intuneric si naspa. Apoi a fost barza, branza, viezure. Si Dumnezeu a vazut ca nu era bine. Si a creat mecanicul, o creatura unsuroasa si murdara. Dar mecanicul lucra prost, bea Unirea si facea glume tampite si Dumnezeu a vazut ca nu era bine. Si a creat managerul, un mecanic care se da cu parfumuri ieftine si incearca sa fie serios cand vede un manager mai mare. Dar managerul nu intelegea nimic din lumea care il inconjura, nu respecta termenele si fura din hartia igienica a firmei. Si Dumnezeu a creat atunci o fiinta sublima, care sa aduca armonie pe pamant si rezonanta in ceruri. O creatura care sa fie un filtru trece-jos pentru cei mici si trece-sus pentru blondele inalte. POLITEHNISTUL!

Politehnistul este inalt, frumos, cu o privire luminoasa, mai putin dimineata. Politehnistul este musculos dar doar unde trebuie fiindca el nu e o bruta ci convinge cu ajutorul cuvantului.
Politehnistul e rezistent, nu se imbolnaveste, nu are nevoie de alta creatura inferioara (Medicul) pentru a supravietui si a se inmulti. Dupa ce iarna joaca x si 0 in salile inghetzate pana cand se formeaza o patura de aburi intre el si foaie si incepe sa joace fazanul, dupa ce petrece jumate de an in laboratorul cu surse de radiatii gamma in cutiute de tic-tac care inalbesc si cola,politehnistul devine imun. Politehnistul nu are nevoie de instrumente, el isi poate folosi unghiile pe post de diode, firele de par din nas pe post de bobine si ochelarii colegei pe post de microscop atomic. Politehnistul este un paradox al stiintei, da examen din teoria relativitatii si uneori trece desi nu stie nici fizica nici matematica.

Politehnistul are rabdare, stie ca si la cel mai dur examen poate adormi proful. Politehnistul iubeste femeia, o apreciaza ca pe o creatura divina, mai ales cand trec luni de zile de cand nu vede nici una pe o raza de 1 km in jurul Politehnicii.

Politehnistul e credincios, nu cade in trufia de a crede ca poate sa invete pentru un examen, el se roaga stiind ca daca Dumnezeu vrea ca el sa treaca examenul, va face un miracol si il va trece. Daca nu, berea e ieftina si buna.

Si dupa ce Dumnezeu a creat Politehnistul a vazut ca era bine, si a putut sa plece in vacanta lasand lumea in mainile viguroase si paroase ale celei mai perfecte creaturi.